- învãţãtúrã
- s. f., g.-d. art. învãţãtúrii; (principii, poveţe) pl. învãţãtúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
învãţãtúrã
Look at other dictionaries:
învăţătură — ÎNVĂŢĂTURĂ, (1, 4) învăţături, s.f. 1. Sistem de îndrumări teoretice şi practice într un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoştinţe, cultură; erudiţie, înţelepciune. 3. Pregătire, studiu,… … Dicționar Român
studiu — STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A şi face studiile = a… … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
lecţie — LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de… … Dicționar Român
pildă — PÍLDĂ, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie; ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului etc.; model, exemplu. ♢ loc. adv. De pildă … Dicționar Român
Controversy over linguistic and ethnic identity in Moldova — A controversy exists over the national identity and name of the native language of the main ethnic group in the Republic of Moldova. The issue more frequently disputed is whether Moldovans constitute a subgroup of Romanians or a separate ethnic… … Wikipedia
carte — CÁRTE, cărţi, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. ♢ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică. ♢ … Dicționar Român
instrucţie — INSTRÚCŢIE s.f. 1. Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale; învăţătură; învăţământ; instrucţiune (2). 2.… … Dicționar Român
morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 … Dicționar Român
precept — PRECÉPT, precepte, s.n. Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povaţă. Precepte de igienă. [pl. şi: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. Trimis… … Dicționar Român
